Președinția Republicii Moldova
Domnule Ambasador Mažeiks, doamnă Ambasadoare Fried, doamnă Al-Khatib, stimați oaspeți,
Vă salut la Chișinău și vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru a participa la această discuție despre schimbările climatice. Este o problemă foarte importantă pentru țara noastră, iar o dezbatere națională la această temă întârzie, deși este foarte necesară.
Mulțumesc PNUD Moldova, mulțumesc Guvernului Suediei și Fondului Verde pentru Climă pentru organizarea acestei conferințe.
Schimbările climatice sunt reale, ele sunt deja aici și vor avea efecte de durată. Ele se văd cu ochiul liber și în țara noastră: Moldova de azi se deosebește de Moldova de acum 50 sau 100 de ani. Anii secetoși sunt tot mai frecvenți, iar asta compromite roada pe câmpuri, seacă apele în fântâni, lacuri și râuri, iar în pădure se usucă copacii.
Republica Moldova nu contribuie semnificativ la fenomenul încălzirii globale. Însă schimbările climatice nu-i vizează doar pe cei care poluează, iar țara noastră este mai vulnerabilă la secetă decât alte țări europene.
Schimbările climatice nu ne întreabă dacă suntem gata de ele, dacă avem resurse pentru a răspunde acestui fenomen sau dacă au venit într-un moment potrivit. Adaptarea la aceste schimbări va fi grea. Creșterea rezilienței va fi dificilă. În special pentru noi, pentru că avem resurse mai puține, suntem mai puțin pregătiți și avem instituții mai slabe. Dar nu avem încotro, trebuie să ne adaptăm. Pentru a rezista. Pentru viitorul nostru și al copiilor noștri aici, în Moldova.
Subiectul schimbărilor climatice este discutat abia acum - adică foarte târziu -, la nivelul autorităților și al societății. Dar mai bine mai târziu decât deloc! Măcar acum, trebuie să ne apucăm de lucru.
Resursele noastre de apă, agricultura și pădurile sunt cele mai afectate de schimbările climatice. Indiferent de contextul în care ne aflăm astăzi, trebuie să acționăm. Ce trebuie să facă fermierii ca să nu mai piardă roada din cauza secetei? Ce copaci trebuie să sădim ca să avem pădure peste 100 de ani? Cum salvăm resursele noastre de apă?
Dacă vrem să găsim răspunsuri la aceste întrebări, avem nevoie de o discuție serioasă și responsabilă între fermieri, silvicultori, autoritățile centrale și locale și cercetători.
Asemenea discuții ajută agricultorii să înțeleagă ce soiuri de plante sunt mai rezistente la secetă - și îi pregătesc să treacă la creșterea altor culturi decât cele cu care ne-am obișnuit. Nu poți folosi aceleași metode agricole, sădi aceleași culturi, dacă vezi că ele se usucă pe deal, an de an.
Fermierii din Moldova pot învăța și din experiența altor țări și regiuni, care sunt mai avansate în adaptarea sectorului agricol la condițiile de secetă. Luați, bunăoară, Israelul, o țară cu terenuri aride, care este însă un producător agricol de succes. Avem exemple bune și în țara noastră unde, în pofida secetei, unii fermierii reușesc să-și schimbe metodele de lucru și obțin roade foarte bune. Deci, e posibil!
Vreau să le mulțumesc partenerilor noștri - Guvernului Suediei, care este un bun exemplu în acest sens -, care finanțează proiecte agricole adaptate la schimbările climatice și ajută fermierii moldoveni să treacă la noi practici și să reducă efectele acestor schimbări climatice.
Agricultura trebuie ajutată să se adapteze la noile condiții. Pentru asta, e nevoie de planificare pe termen mediu și lung. Cu siguranță e nevoie și de investiții. Dar înainte de toate trebuie să ne schimbăm modul de gândire și de abordare a problemei. Să înțelegem că, indiferent de circumstanțe, rezultatele muncii noastre depind de noi, de efortul și dăruirea noastră.
Agricultura nu va putea fi salvată de fiecare dată când este afectată de secete, inundații sau roadă mică. Dacă o țară ca Olanda, care trăiește pe mlaștini, reușește să hrănească o lume întreagă cu produsele lor agricole, iar fermierii din Israel pot lucra eficient solul pietros și nisipos pe care îl au, obținând roade bune, sigur că noi în Moldova putem face agricultură performantă, chiar și în condiții de secetă. Trebuie doar să facem lucrurile corect.
Suferă și pădurile, care sunt sursa noastră de oxigen, apă și sol fertil. Moldova are acum doar aproximativ 11% din suprafața țării împădurită. Restabilirea suprafețelor forestiere, prin Programul național de împădurire, este o prioritate a noastră.
Dar și acest lucru trebuie făcut ținând cont de schimbările climatice. Vrem să plantăm păduri care se vor prinde, vor crește, vor rezista 100, 200, 300 de ani, nu copaci care se vor usca peste 10 ani. Așadar, reîmpădurirea trebuie făcută cu consultarea specialiștilor, alegând specii de arbori rezistenți la schimbările climatice.
Situația apelor e la fel de gravă în Moldova - asta vizează asigurarea cu apă potabilă, accesul la resursele de apă pentru irigare, dar și modul în care folosim aceste resurse. Avem râuri și râulețe mici care se usucă și dispar. Resursele de apă subterană sunt tot mai mici, iar, cu precipitații mai mici, se vor micșora și mai mult.
Dacă nu protejăm apa, riscăm să rămânem fără ea - și nu putem admite asta. Avem nevoie de o politică de stat clară și strictă pentru îngrijirea și protejarea răurilor și râulețelor, care să prevadă protejarea celor două râuri vitale, Nistru și Prut, a râurilor mai mici, construirea rezervoarelor, dar și reguli clare pentru folosirea grijulie, eficientă, a apei, în toate sectoarele.
În acest context, nu mai putem vorbi de construirea sau reabilitarea unor sisteme de irigare de tip vechi, care folosesc volume mari de apă. Să învățăm de la cei care au reușit să se descurce cu resurse puține și să trecem la sisteme de irigare eficiente, care folosesc apă puțină, reciclată, și nu irosesc resursele în van.
E foarte important să avem această discuție la modul cel mai serios. Să vorbim și cu țările din regiune, care trec prin aceleași schimbări, să preluăm soluțiile identificate acolo. Să vedem ce culturi aleg să crească ele - posibil, asta va trebui să creștem și noi. Să înțelegem cât mai bine care va fi harta schimbărilor climatice pentru regiunea noastră.
Îmi doresc ca discuțiile din cadrul acestei conferințe să aibă finalitate practică și să ajungă la cât mai mulți oameni: fermieri, lucrători forestieri, reprezentanți ai administrației publice locale. Vreau să vă rog să vorbim în termeni simpli, pe înțelesul tuturor oamenilor, astăzi, dar și la alte evenimente dedicate acestei teme.
Îndemnul meu către cercetătorii și oamenii de știință din această sală este să le explicăm tuturor concluziile cercetărilor în domeniu, să le arătăm oamenilor cum acestea le pot influența viața și bunăstarea.
Moldova e tot mai secetoasă, are resurse limitate de apă și trebuie reîmpădurită. Aceasta este noua realitate. Pădurarii, fermierii, cetățenii au nevoie de ghidare și de ajutor. Sfătuiți-i ce trebuie să facă, cum să-și schimbe planificarea activității și consumul ca să se adapteze mai bine climei în proces de schimbare din Moldova.
Astfel, vom putea lăsa generațiilor viitoare o țară mai verde, mai sănătoasă, o țară în care să vrei să trăiești.
Vă mulțumesc!
